Oare toti suntem dispusi sa ajutam pe cel de langa noi?Sa-i fim aproape?Oare cu toti stim ce inseamna asta?Ei bine...iata cateva..randuri din gandurile mele..
Prietenia poate fi inteleasa ca o unitate de sentimente, simpatii, idei comune sau mai putin comune, de principii prin care se apropie doua sau mai multe persoane...Prietenia poate fi inteleasa ca o profunda apropiere sufleteasca. Oricine doreste sa aiba un prieten bun, caruia sa i se poata destainui...insa ma intreb cu toti reusim sa avem aceea persoana?De ce nu stim cu totii sa apreciem prietenia adevarata cu ochii sufletului si nu doar a fizicului? De cine ne ascundem oare?Probabil cam multe intrebari....pentru un singur lucru...A fi prieten nu inseamna numai distractie si bani...Mereu am vrut sa fiu inconjurata de prieteni, dar din pacate nu am, sau poate ca am...dar aceia poate doar se prefac ca mi sunt prieteni...Este dificil in viata sa fii singur, sa nu ai un prieten caruia sa-i vorbesti, sa nu ai cu cine sa-ti imparti bucuriile, sa nu ai un umar pe care sa plangi (la nevoie). Este un dezastru sa n-ai cu cine sa razi, sa gandesti, sa meditezi...Acei prieteni buni, care nu te lasa la greu, caci despre acesti prieteni vreau sa vorbesc, cred ca au multe calitati ce trebuie amintite. Sunt iubitori, stiu sa mangaie, stiu sa se comporte frumos, au capacitatea sa iubesca neconditionat, nu vor avea despre sine o parere mai buna, ci sunt egalii tai...Din pacate,(ca multi altii poate) si eu merg pe ideea sa nu ai niciodata incredere cu adevarat in nimeni, nu deloc,insa nici incredere maxima...(desi precizez ma incred in anumite persoane..)...Un prieten bun stie sa te asculte si stie ca poate fi ascultat de tine. Stie sa dea sfaturi, sa te indrume si parerea lui conteaza chiar daca este una negativa.Intr-o prietenie totul incepe frumos, curat si sincer. Si tot ca in dragoste, unul da mai mult si unul primeste mai mult. Toate, poate, decurg frumos… Intalniri, povesti, glume, relaxare… Numai ca intr-o buna zi, cand esti intr-un impas, ai nevoie de ceva mai mult decat de o barfa scurta la telefon sau “un pus tara la cale”. Si atunci se cerne… si atunci intelegi. Intelegi cat esti de important pentru cei pe care ii considerai prieteni, intelegi pana unde sunt dispusi sa mearga in prietenie, intelegi daca sinceritatea si daruirea au fost reciproce....Noi vrem, speram, visam la o prietenie perfecta. “Prietenie perfecta” suna a ideal, iar idealul - dupa parerea mea - apartine divinitatii!…(Totusi sunt anumite persoane carora le multumesc ca mi au fost alaturi...se stiu ele banuiesc:-D)...Anyway prietenul/prietena mea cea mai buna va stii ca eu ii voi fi alaturi, absolut neconditionat si cu ce va avea nevoie....Asadar, pana la un moment dat cred ca o sa-mi numar prietenii pe degete...intr-un continuu ciclu,in rest, presupusii prieteni,amici, colegi, prieteni falsi sau cine stie ce categorie.. sunt cu nemiluita....eh.... noi sa fim sanatosi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu